Trei in Unu[Hyuna and Junhyung love]

Nu il pot numi chiar fan fic,mai mult niste stari transmise,one shot-uri scurte pentru a reda ceva,si cum ador cuplul acesta m-am gandit sa imi satisfac fantezia:)).

CAPITOL:1

''I hate this love game''


De ce rasunau toate aceste mici voci in capul lui, ar fi vrut sa stie macar pentru o clipa. Statea ratacit in pozitia lui pe care o adopta deseori in momentele nebune ca acestea.
Privea cu coada ochiului tot scenariul dur care parea a fi scris tocmai a simti cat de mult il doare sa o vada pe ''ea'' in bratele lui,odata ii zambea si lui la fel, nu putea crede ca totul era doar pentru revista.
Jun era un barbat prea indiferent si dur asupra femeilor, desi parea atat de sceptic si neinfluentabil,nu se putea mandri prea mult cu reusitele sale in viata.
Odata cu sacoul pus pe el,privirea ii ramase atintita spre reflectia din oglinda, intrebarile nu isi mai aveau rostul pentru el,epava din el doar reusea sa adune mici urme de singuratatea si intuneric spre intregirea suferintei..
Zambetul lui sarmant se afisase pe scena, lasand doar versurile melodiiei sa ii acapere atentia,dar niciodata nu putea ramane cu ele, fiindca se simtea neimplinit.


Hyuna'part.

''My heart is mother, that keeps me alive''

-Oppa! cu disperare in cautam pe cel care vroiam sa fiu,probabil de aceea inca nu pot rosti numele lui.

Cei doi intoarsera capul cu speranta si atentie,din pacate doar unul stia ca el era cel chemat de vocea blajina a fetei care statea agitata in culise.
Un moment prost pentru Jun, unul optim pentru a considera cat de prost era incat sa creada ca totul luase sfarsit.
Coborase de pe scena nervos,dand peste manager, nu ii mai era gandul la nimic, nu dorea sa isi raneasca prietenul din copilarie,nici fiinta draga..
Fiinta draga? pronuntase in gand inainte de a tranti portiera masinii.

Junhyung 'part.

-Ce vrei? raspunse privind in fata spre semafor si trecand pe rosu.
-Iarasi? soptise o voce barbateasca atat de convinsa pe intamplare.
- Mereu se intampla, de ce compania a ales sa fie tocmai ea?
- Pentru ati da seama cat de mult inseamna pentru tine.
- ..Tu ce cauti in masina mea pana la urma? raspunse atat de perfect privind spre scaunul din dreapta.
- Eu? JunHyung...




Dupa o luna

.Un cadru sinistru,afara ploua,picaturile de ploaie sunt alaturate unor lacrimi induiesatoare de femeie care nu isi poate da frau sentimentelor,
din cauza culorii semaforului ramas pe rosu, cu 2 masini blocate in timp,avand urmare a 2 decese si 2 vieti..o poza abandonata in bataia vantului.

Hyuna'part. Ai grija ce iti doresti.


-Oppa..
- Unde sunt? raspunse ferm pentru ea.
- Acasa..
- Ce sunt cu bandajele astea pe mine?
- Ai avut un accident de masina..
Priveam trista cum ''el'' nu isi aducea aminte ce se intamplase, imi respinse mainile cu nesiguranta, eram fermecata inca de omul din fata mea care se ascundea in fiecare zi dupa o masca.
Am pasit scurt spre usa,lasand prietenii lui sa ii invioreze ziua, cu siguranta el nu mai avea de mine, durea prea tare sa fie tratata asa,dar inca nu se obisnuise..proasta.
- Unde pleci? intrebase ingrijorat barbatul care ii oferea liniste in tot.
- Acasa presupun..
- Vrei sa te duc?
- Nu,multumesc, ai grija de..
- Jun.
Imi furase vorba din gura, el stia ce simteam pentru ''el'' pacat ca nu recunostea nimeni,Seung era un barbat potrivit, dulce si mereu activ, era prietenul tuturor, si totodata al meu, a fost incantat de colaborarea noastra incat a ajuns sa se indragosteasca de mine.
Ideea nu ar fi fost rea daca legatura dintre mine si Jun nu ar fi fost atat de puternica.
Prezenta mea facuse cu mana zambitor spre membri grupului,departandu-mi trupul obosit spre casa,tensiunea din ultimele saptamani fusese indeajuns de a ma aduce cu metabolismul la pamant, e destul de greu sa vezi cum persoana draga iti este pe moarte iar tu nu ai ocazia sa ii arati cat de mult iti pasa de ea.

Oh,este un fanfic foarte din interesat mi-a atras atentia,si astept cu nerabdare urmatorul capitol sa vad ce se va mai intampla intre cei doi.Fanficul este bine structurat ,cu o descriere ce iti transmite anumite sentimente cand il citestesti!Astept sa vad urmatorul capitol

Mutumesc mult pentru apreciere^^ am capitolele in pc insa nu pana la final.

Capitolul 2.


Junhyung Part.

Ma uitam indelung spre fetele vesele din fata mea, atata bucurie nu imi aducea nimic bun, de ce nu puteam simti energia pozitiva din jur?
Puteam sa mor demult dar uite ca destinul nu fusese asa cum doream eu , dar unde era figura dragalasa care incerca neincetat sa ii arate cum sa zambeasca in momente dificile.
Nu era un om al placerilor, nu avea nici un drum ales in viata decat muzica lui ,atintirea spre lumina de la capatul tunelului.

M-am trezit buimac inchizand telefonul in nas cuiva apoi vazand cum toti isi facuse propriul studio de repetitii in camera mea de odihna am zambit solitar ridicandu-ma cu greu in picioare.


- Frate..
- ? intreb din spranceana spre cel care imi devenise rival ilegal.
- Sper sa te refaci..avem nevoie de tine.

Zadeam in sinea mea isteric la auzul spuselor sale, el nu avea nevoie de mine, doar de ''ea'' si versurile mele.
Avusesem ocazia sa ii scriu si ei, pacat ca nu si-a dat seama la timp ca pentru ea era, sau la tipul relatiei pe care o aveam.
Apusul imi atingea fragil gandurile fara de speranta, ce naiba ma afundam ca prostul in lumea iubirii, asa ceva nu exista, era o lume ireala!


Hyuna part.


Imi inchise telefonul,de multe ori asta primeam din partea lui, atat de suspicios parea, indiferenta lui durea mai mult decat parea.

-Tu...
- Eu..
- Lee..
- ce ai patit? Adica..
Prea tarziu de raspunsuri caci trupul meu se franse in bratele lui puternice, ca o floare ofilita paream la pamant, plangand ca un copil mic si secata de orice vitalitate.
Imi mangaiase usor crestetul capului, soptindu-mi usor ca va fi bine, ma linistea ca pe un bebelus, era atat de cald in timp ce eu raceam si timpul in calea mea.
Ma asezase in masina lui privind absurd spre ochii ei tulburi de vise spulberate, avea grija de mine fara sa ii dau prea multe in schimb, eram ametita de emotii, beata de viata si el inca ma privea pierdut.
Auzisem cum masina pornise,ochii nu mai vroiau sa vada nimic, auzul meu era interceptat de tipete si ceata de pretutindeni, cat de rau putea face iubirea ?

- Iar?
- Ce?.. spun intorcand usor capul spre vocea lui.
- El?
- Mereu..


Flass-Back

-Iarasi? soptise o voce barbateasca atat de convinsa pe intamplare.
- Mereu se intampla, de ce compania a ales sa fie tocmai ea?

Flass-On

-Hyuna!!
-Unde sunt? intreb ratacita vazand albul din fata ochilor.
- Slava Domnului..
Carnea ardea pe mine, stransoarea barbatului ma face sa par inutila in fata lumii, vederea isi recapatase amintirile,brusc ceva parea la fel, ca si acelas gand,emotie. sentiment,intamplare.
Un destin fusese impartit la doi, mama sa ii povestea adesea cand era mica despre unirea celor doua persoane printr-un anumit fir rosu, care impart aceleasi legaturi,oare sa fi avut parte si ea de aceasta legenda, ori era doar un accident nefericit de masina?!
Ma privea straniu, Hyunseung era mereu un gentelman , el nu m-ar fi ranit niciodata, ce cruda era soarta.
Intorsesem capul fara vreo expresie pe fata la auzul gandurilor pe care le aveam in minte si imi treceau prin suflet,impartindu-l in 3.


Junhyung part.
- Iarta-ma..
Eram un ipocrit, nici macar nu aveam curajul sa spun un cuvant in fata cuiva, sa admit cat de orgolios eram in fata mortii.
- Ai spus ceva Jun?
Priveam spre geam cu mana in buzunar de parca eram gata sa fiu victima unui glont,mandru in fata mortii, dar temator in fata vietii.
- Nu. ferm spus de mine,prostul care venise la spital doar sa isi plimbe picioarele neinviorate nici de cum de a vedea starea ''ei''.





''Si?'' un cuvant cu 2 taisuri.

Trebuie sa recunosc ca de asenemea si acest capitol mi-a captat total atentia,lasandu-mi o urma de nerabdarea pentru a afla ce se in tampla in capitolul urmator,sunt foarte curioasa sa vad cum va decurge totul,deci astept urmatorul capitol.

ma bucur enorm ca iti place si citesti^^.


Hyuna part.


- Ma bucur ca esti bine,imi pare raa pentru neatentia mea, eram ingrijorat de starea pe care o aveai.
Dragutul de Joon, mereu atent la detalii, de parca stia ca in orice secunda m-as fi putut farama in vederea lui.
Era un idol al femeilor, un barbat bine lucrat si vesel tot timpul, as fi putut jura ca de el eram indragostita in tot acest timp.
Zambisem copilareste spre el, dand de privirile celorlalti , ma bucuram oare ca traiesc asa?
-Vei iesi in curand..
Cineva imi soptise zambitor asezandu-se in pat langa mine, Hyunseung era foarte atasat de persoanele pe care le adora, statuse tot timpul langa mine
probabil dorea sa ma stie in siguranta pentru alte reprezentari.
Suspinul meu ii trezise amintiri mai vechi, se ridicase plecand destul de serios spre usa salonului, nu vroiam sa par nemultumita de bunatatea lor dar ceva lipsea din bunavointa trupei.



Junhyung Part.

Aranjat, bine propus in tot ceea ce faceam, corpul meu greu de ganduri statea jos aplecandu-mi capul in podea ca un vinovat.
Lumea trecea..insa aveam impresia ca asteptau sa fac ceva la care eram sortit, insa subconstientul meu nu realiza nimic.

- Trezeste-te!

zambetul meu acaparase coltul gurii la tragerea cu ochiul spre incaltamintea colegului meu care tipa sa ma trezesc.
Imi ridic capul din pamant victorios, probabil castigasem vreun premiu...'' Pentru cel mai indiferent om al anului''
- ?
- De ce ai venit?
- Ai vreo problema cu asta?
- Daca ai venit de ce nu intri in salon, ea a venit la tine..
- Si?

Cuvantul care ii taiase respiratia celui din fata mea, Seung mi se parea feminin, atras de emotii , vroia ca totul sa fie bine, dar dorea si ceva in schimb.
Imi dadusem ochii peste cap, plecand de pe palier si lund drumul meu spre cafeneaua deschisa non stop, doar pentru mine.
Imi dadea batai de cap dar inima imi dicta ca am zis ceva prost, ma impartisem in doua in momentul cand ii raspunsesem tovarasului meu in acel hal.
Pana la urma de ce ma dusesem acolo? Ce asteptam? Sa se ridice din morti pentru mine si sa imi sara in brate zambind ca de obicei?
Piciorul meu atinsese brusc cutia de bere goala aruncata de vreun golan pe jos,zgomotul ei ma facuse sa imi indepartez vederea spre stele, probabil si ''ea'' atingea stralucirea lor
insa eu ramaneam doar de decor,unul negru,cetos, din care nimeni nu m-ar fi scos.
Intrasem in cafenea privind melancolic spre ferestrele indepartate ale spitalului, solitar eram eu si destinul meu lipsit de caldura, oare chiar statuse langa mine cat fusesem in coma, ce om intreg
la minte ar fi facut asta pentru el?


- O cafea?
- Da..
Pentru o clipa ii se paruse ca o vedea pe ''ea'' in chelnerita, obisnuia sa vina aici des dar niciodata pana acum nu i s-a parut asta, cineva tragea de sforile marionetei din el fara voia lui.
Isi umezi scurt buzele cu lichidul negru, sprijinindu-si fruntea in palma, ganditor de fel parea pentru lume exact inversul, nu citeai nimic pe fata lui, semnele faciale erau neexplicabile,
iar fiecare cuvant pe care il rostea, era necalculat doar in prezenta ''ei''.












'' De ce?'' toti ne intrebam asta..

Oh,oh mi-a placut acest capitol foarte mult,este atat de interesant incat nu pot sa imi dezlipesc ochii de el cand il citesc,neaparat trebuie sa stau pana la capat si sa vad ce se intampla si cum se desfasoara actiunea iar mereu raman placut surprinsa ,dat fiind ca ai capitole bine structurare cu un fir al povesti ce iti atrage atentia pot spune ca imi place foarte mult ,astept sa pui urmatorul capitol sa vad ce se intampla .

multumesc mult^^ voi pune continuarea astazi pe seara, apreciez mult ceea ce spui si ma bucur ca iti place:D

Capitolul 4.


hyuna part.

- Oppa..
- Esti bine? Doresti ceva?
- Da..niste apa..
''Si barbatul pe care mi-l doresc alaturi de mine''..niste vorbe in van, nimic nu era pentru ea cu adevarat.
Se trezise buimacita in miezul noptii cerand un pahar cu apa celui care ramase langa ea, ii era greu sa il refuze, chiar nu putea
o atragea felul cum ii pasa de ea, cum poza cu pasiune langa ea de fiecare data, cum dansa infometat de trupul ei.

- Oppa..
Respiratia imi fusese furata de acesta, buzele lui imi acapasera usor buzele mici si amortite, imi furase iar un sarut scurt plin de dorinta.
- Iarta-ma..imi spuse vinovat la ureche.
- De ce? ii raspund atat de seaca.
- Nu stiu, poate nu este al tau..
- Adica?
- Hyuna..tu trebuie sa fii a mea..
- Oppa..




Junhyung part.

Sa imi dea cineva o solutie la ceea ce simt, fiindca nimicul din mine imi rastoarna existenta!
'' De ce?'' ce am, ce vreau?
- Mai doriti ceva?

Brusc privirea mea se intoarse in van spre chelnerita,refuzasem doar din cap,plecand din cafenea abatut fara vreo speranta.



Isi aruncase cheile in fata apartamentului sau,lasandu-si corpul sa se scurge in josul podelei.Privea superior balustrada
in lumina lunii, uitandu-se la telefonul lui demult inchis.
Inchise ochii cand vazuse cui ii inchise zilele trecute, tocmai ''ei'', pumnul lui dorea sa izbeasca peretele din spate dar imi muscase doar subtil buza inferioara.
Dupa momente de tacere alesese sa intre in casa, inchizandu-se in propria camera, devenind prizonierul fiintei lui.


-?
- Unde esti?
- Pentru?
- Vrea cineva sa vorbeasca cu tine..
Seung ma enerva la culme, imi venea sa ii trantesc telefonul in fata, vocea lui atat de figurata de veselie ma facea sa par slab,incomplet.- Cine?
- Junhyung..
''Hyuna..'' vocea ei cristalina ii gadila scurt auzul, ii vroia vocea din nou.- Da.
- Esti bine?
Normal ca era bine acum, o auzise pe ''ea'' , supravietuise accidentului, ramase in viata lui macar din umbra, pentru a face macar lumina intr-un unghi al sau.
-Sunt bine..noapte buna. inchise din nou in nas fetei,lasand-o cu prietenul sau, iar el adormind doar spre a uita de sentimentul intens ce il trecea.





Hyuna part.


-Noapte buna..
Ramasese doar cu tonul de apel in auz,asezandu-si capul pe perna alba si pufoasa, incercand sa il apuce din urma cu sommnul pe acesta.










''Sunt aici'' speram cu toti asta de la cineva.

Oh,lucrurile incep sa se complice luand o alta ,ma surprins sarutul primit de eroina principala ,adica Hyuna, dar in acelasi timp mi-a dat o senzatie de curiozitate sa vad ce o sa se intample cu Junghyun,avand in vedere ca el nu-si poate lua gandul de la ea! Oh,este atat de palpitanta povestea ,chiar vreau sa vad cum o sa decurga totul,astept cu nerabdare urmatorul capitol.Scuze pentru intarziere cu comentariul,planuiam sa fac asta de mai de mult >.<

oh nui nimic stai linistita, mersi de sustinere, si ma bucur ca iti place^^

cap 5:

''noi doi...suntem la fel ca soarele si luna''..

Hyuna part.

- Unde ma duci? Opreste-te te rog..
In zadar incearcam sa nu intru in panica caci el doar stia sa priveasca in fata,ochii mei inspaimantati nu mai aveau nici o putere,era prea furios.
Parea atat de profund in sinea lui caci doar el mai stia ce il macina, ce spusesem gresit? Cu ce ii gresisem sa ma rasplateasca doar cu ura?


Junhyung part.
Vocea ei rasuna in mintea lui ingusta,mereu o avea asa si nu recunoastea niciodata,trebuia sa para el mereu mai bun.
Oprise masina langa malul mari,vantul ducea mici particule de nisip in zare la fel ca si imaginile lui rascolite de prezenta ei.

Iesise din masina,trandind portiera apoi zambind sarmant spre orizontul marii.

Ma simteam apatic,dar implinit,ca intr-o cusca a timpului dar puteam vedea dincolo de regrete,o aveam pe ea langa mine,o stiam acolo stand mica in masina.
O auzeam cum se fastacea spre a iesi la vedere,cum vroia sa pice jos de frica vazand ce badaran eram uneori cu ea.
Toti se purtau frumos cu ea, se poate spune ca eram un nemernic?
Ma puteam numi demon,in fiecare seara o faceam pe ea,un inger sa planga.

- Hyuna..
- Da.. tresari cu vocea ei plapanda pe geam.
- Ai de gand sa iesi de acolo?
- A..da..

Era ravasita,slabuta,fara vlaga, doar ce iesise din acel spital infect care ii luase vitalitatea,parca e stingea sub ochii mei dar avea ceva special ce mereu facea a para o alta dimensiune al subconstientului meu.

-De ce m-ai adus aici?
- Spune-mi sincer..o spun apropiindu-i barbia de a mea si facand-o indirect sa cada in genunchi.
-Au..scancise usor la urechea mea facandu-ma sa tresar,imi placea sa o aud asa.
Nu mai era nevoie de dovada,buzele mele o cuprinsera intr-un sarut otravitor,atat de obsesiv de gustul lor,de dorul de a se simti intreg.

Ii auzea cantecul de iubire in linistea ce ii inghita,il trase aproape,si el o vroia mai aproape,simteau nevoia de a se auzi unul pe altul,de a se simti acolo unde trebuie,bataile lor accelerate dadeau raspunsuri la intrebari care nici macar nu fusesera puse.
Era greu sa vezi momentul lor,parea angelic dar furtunos,ca si cum gustul dulce al dureri isi lasa amprenta pe inimile lor reci,sparte in bucatele si asteptand ca cineva sa le uneasca.


Hyuna part.

Limba lui rece isi facuse loc pentru a se regasi cu a ei,erau prea doritori,ii muscase usor limba,privind in jos si rasufland usurata,vroia sa faca multe dar nu putea totul.

- Spune-mi sincer tu..
- Au..se prinse de buza zambind iritat de gestul ei.
Surase usor de inversarea de roluri dar inclinase din cap negativ vrand sa isi dea drumul la lacrimile pe care le simtea gata sa se loveasca de apa,facandu-se una cu marea.
- De ce faci asta cu mine? ii spuse usor privind cu ochii stinsi spre el de parca il implora sa termine odata aceasta sarada al emotiilor ei.








''Te iubesc'' toti dorim sa ni se spuna asta,deci poti sa o spui o data?

Nu am cuvinte,este atat de interesanta interactiunea dintre cei doi,adica nu stiu ce sa mai comentez,fanficul mi-a acapart total atentia,vreau sa vad ce o sa se intample in continuare sa vad cum are sa decurga totul,astept urmatorul capitol.

mersi imediat continuarea^^

Capitolul 6.


Si fa ceva caci timpul trece..



Junhyung part.

Ea nu intelegea de ce faceam atatea lucruri pentru ea,era si normal caci nici eu nu ma regaseam uneori in
faptele mele.
cand era langa mine puteam simti cu inima stopeaza pulsurile facandu-le sa vii doar pentru ea, cu ce gresisem?!


Asa egoist era incat se ridicase de langa ea privind luciul marii profund,cu o forta a lui de indiferent putea sa o faca sa planga imediat.
Stia ca o facea sa sufere dar nu se oprea,atat de iritant era tot ceea ce gandea el,se mira uneori cum poate sa simta ceva pentru un om ca el.
Un om? mai degraba o fiinta fara sentimente si trairi, un mort frumos si rece.



- Nu stiu ce sa zic.
- De ce? Eu ce am?...Nu inteleg..m-am saturat sa ne jucam asa..
- Nu..
- Doare!!

Vocea ei rasunase in suspine pe langa urechea mea, facand valurile sa se izbeasca puternic de tarm.
O recunoscuse si ea, o durea iar eu stateam ca si deprins de lume acolo,ca un mitocan.


Hyuna part.


Il vedeam cum isi etala indiferenta in fata mea, probabil eram doar o sclava a inimii sale
buna de nimic, slaba de inger...putea face totul din mine.
Ma ridicasem abatuta privind in jos si aducandu-mi zambete imaginare fara motiv in schimbul lacrimilor ce ma rascoleau.

Stia ca nu o asculta,stia ca nu ii pasa, ca totul e doar de la unul,in niciun caz idila lor nu va deveni o realitate pura, ei nu puteau fi impreuna
nici daca doreau, destinul le intoarce spatele mereu facand doar buzele lor sa se mai adune din cand in cand intr-o otrava a dorului.


JUnhyung part.


- Stai..
o vazuse instinctiv cum dorea sa plece de langa el, oare chiar vroia sa il lase din nou prada singuratatii?
- Te iubesc.. o spuse inchizand ochii si strangand din pumn in timp ce isi aplecase trupul rece spre al ei.
Simtise caldura sufleteasca alaturi de al lui, ca un iceberg se topea in raza ei de miscare.
ca un copil se lasase in bratele mamei rasfatat,spunand ultimele cuvinte, acele spuse magice.
- Zi-mi ca asa e..ii soptise indurator la ureche ca si o ulima chemare spre rugaciune.
- Da..

Isi auzise confirmarea inainte ca sa poata privi spre visul lui de revelie, de parca totul s-ar fi transformat intr-o singura imagine,un singur sentiment,un singur corp,un singur intreg.










'' Ia-ma cu tine'' toti vrem sa fim langa cineva oricand.

Bine am fost tot in suspans pe masura cum citeam ficul,saraca de ea,uneori asa ma enerveaza Junhyung,ah,e asa de nu stiu cum sa ma exprim,dar ma scoate din sarite cand ii vad comportamentul dar cand am ajuns sarutul,am ramas cu ochii cat cepele,fiind placut surprinsa ,sincer imi place foarte mult fanficul,e foarte bine structurat! Astept urmatorul capitol!

Multumesc mult detot:d, se pare ca pana aici am avut scris ficul, in seara asta voi scrie un noou capitol si voi reveni curand cu o continuare pe masura^^
Junhyung e un mare.. taur cu coarne:))

Nu ,trebuie sa imi multumesti,mi-a facut placere sa citesc acest fanfic,chiar m-a atras,mereu asteptam cu nerabdare sa vad cum evolueza totul si ce intorsatura avea sa i-a relatia lor,oricum abia astept continuarea sa vad ce se mai intampla .

mersi mult pentru aprecieri, imi parerau ca nu am reusit inca sa scriu capitolul tot, insa mam simtit rau si am avut ore obositoare-.-..promit ca maine pun contjnuarea^^

here cap 7^^


I need a time machine.


Hyuna part:
Te rog lasa-ma sa te iubesc, vreau sa iubesc, te vreau pe tine, nimeni altcineva, doar gustul tau amar, doar parfumul tau toxic, tu, prezenta ta demonica.


Junhyung part:
Am sa las, iubirea ta sa ma incalzeasca, ingerul din tine sa transforme cu aura ei purificatoare, tot maleficul din mine, raceala sa dispara odata cu sarutul tau asa de dulce.


Hyuna part.
Ma uitam la el cu ochii goi, privind spre irisul caprui al statuetei din fata mea,il luasem in brate stragandu-l la piept tare.
Il sarutasem usor pe gat, soptindu-i cuvinte de iubire la ureche,apoi imi indreptasem buzele mici si fine spre ale lui, atat de carnoase si pasionale, limba mea se strecurase timid printre cavitatea lui bucala, facand totul mai pasional.
Il iubeam de atata timp iar acum destinul mi-l aduse fie si pentru cateva ore, zile, apoi cosmarul putea sa inceapa.
Il simteam cum ma dorea, cum ma luase in brate, si imi strangea corpul firav si slab alaturi de muschii lui incordati, cum dorea sa il vindec.
-Jun..
- Ce sa intamplat?
- E real?
- Da, te iubesc acum taci..

Imi spuse cu zambetul pervers si tragandu-mi razbunator esarfa de la gat, apoi ca un vampir ma muscase de gat, facandu-l a lui, continunand sa ma faca sa vibrez cu miscarile limbii sale jucandu-se pe pieptul meu coborand tot in jos.
Unghiile mele facusera contact cu nisipul cald,ochii atintindu-i spre cer, apusul era mortal, luna avea sa fie macabra, doar momentele noastre erau magice.


Junhyung part.
Pielea ei moale era ca un desert interzis pe care nimeni nu il putea prepara, pentru el, ea era regina noptii, il facea sa o adore, sa tanjeasca dupa ea, sa moara chiar acolo de dorul buzelor ei, de chipulgingas, de vocea calda si mica, de nivelul ei atat de rafinat,
se gandea cum totul era cu el, toti admiratorii ei disparusera, Hyunseung era plecat din peisaj, Lee Joon era disparut din imagine, trupa era taiata din calcul, managerul era mort si inchis undeva departe.
Erau doar ei doi si atat, acum putea sa o iubeasca fara sa ii pese de cineva, desi inca se ascundea, acum o privea pe ea, ca o caprioara senzuala in mainile lui de fier.


-Ramai cu mine.
- Sunt cu tine..
- Nu..adica da..nu..o spuse foarte fastacit si timid.
- Ce?
- Ma refer, hai sa fugim..
Am spus-o tare si raspicat cu un zambet clar pe fata si plimbandu-mi degetele pe spatele ei gol si fin, privirea ei era mirata si infricosata, nu era problema, pentru el totul avea sa fie simplu si fermecator la fel ca stilul ei de viata.




''Nu ma lasa singura'' nimeni nu vrea sa fie singur..

Oh,este atat de interesant acest capitol,chiar m-a surprins propunerea lui,nu ma asteptam sa spuna asa ceva,mai ales dupa comoportamentul pe care l-a avut in capitolele trecute,dar se vede cat de multa iubire exista intre cei doi,ma intreb oare daca o sa isi puna in aplicare planul ? Dar va trebui sa astept ca sa aflu acest lucru,oricum mi-a placut.Ah si nu iti fa griji in privinta faptului ca nu ai reusit sa scri capitolul,e de inteles fiecare avem problemele noastre,!

mersi mult, voi pune contnuarea saptamana asta:D
as dori sa fie si in realitate asa pentru cei doi8->..