When we’re apart what ever are you thinking of?

O zi ca oricare alta,nimic ce i-ar putea trezi interesul,totul usor s-a scurs pe langa el,timpul a trecut nemilos lasandu-si amprenta intiparita in mintea lui.Plina de amintiri,da drumul unui sentimente de nostalgie sa-i cutreiere toata linistea,lasandu-l sa se afunde cu totul in ele.Un zambet larg schitat pe chip,deja satul de munca Hoon,se lasa pe spatarul scaunului comod de birou.Privind cu un sentiment vast de plictiseala,privea culoare alba a tavanului,pe ici pe colo scapate cateva puncte negre,care parca vroiau sa-i tina companie.Intre degete jucandu-se cu pixul,cateva suvite rebele ii cad pe ochii,o expresie indica deranjarea lui de acest mic incident.
Satul de toata agitatia de la firma pe care o conducea,hotarat se ridica de pe scaun,lasand in urma lui o dezordine totala de hartii peste hartii.Picioarele agale si le misca,incet facand cate un pas in fata,degetele alunecau incet pe clanta usi,apasand-o,se deschide.Toate privirile celor pierduti pe hol se atinti asupra lui,ochii si-i dase peste cap,nepasator trece pe langa ei.Voci din spate se auzeau,il strigau sa se intoarca,era mult de munca,dar in zadar,nici nu conteni sa se uite in spate,doar merse in fata.Cladirea mare,ravasita doar intr-un singur scop,a ramas in urma,timp ce el se plimba pe strazile pusti ale orasului.Erau doar cateva siluete,dar cine se chinuia sa le mai considere ca o prezenta,in fond la ora asta nici nu se astepa sa mai vada vreun picior de om.
Dintr-odata privirea ii se atinti asupra unui local,suprins sa-l vada,clipi des,inca nu ii venea sa creada ca a supravietuit si a ramas intact,au trecut cam vreo patru ani de cand  dansul nu-si mai facu prezenta simtita prin el.Ce-i drept,nu prea mai avea motive sa vizitez aceasta cafenea sau mai bine spus local,caci aici erau pastrate cele mai depret amintiri care cu mana lui le-a dat drumul sa se piarda.Inutil,ce a trecut,nu mai poate fi renviat,asa ca nu avea motiv sa le mai tina,plus ca nici nu prea erau ele foarte roz,totusi le-a pretuit si asa va fi mereu.Adancindu-si mainile in buzunarele pantalonilor de la costum,statea si privea doar,ceva ii spunea sa intre dar ezita.
Oftand,in sinea lui un razboi usor se da,incurcat de sentimentul contradictoriu ce nu vroia sa-l lase sa intre,se opuse.Nu avea sa-i faca nici un rau,in fond i-a fost cam dor de gustul cafelei ce o savura in anii facultati.Cu o alura impecapila,un still elegant,paseste in incinta,cravata si-o desfacu,luand loc la o masa,privirea lui curioasa,cerceta localul.Nimic nu era neschimbat,totul a ramas,intact,pana si unele chipuri au ramas aceealeasi.Zambind precum un copilas,astepta pe cineva sa-i ia comanda.

''Let's talk talk..about it'' tot ce era in mintea ei acum erau doar tipicalele versuri dintr-o melodie preferata. Stranutase de cateva ori privind cerul senin apoi pentru a se linisti, caci auzise ea de un zvon al luminii.
Intrase in restaurantul unde lucra mai nou part-time, ura sa faca pe chelnerita draguta insa stia ca avea o responsabilitate mai mare decat credea caci seful ei era un pretentios om de afaceri ce se dadea la ea cu orice ocazie prindea, un singur pas gresit si ajungea sa fie santajata in moduri oribile.
Isi dase jos tricoul si blugi in camera de serviciul punandu-si bosumflata rochita scurta si provocatoare ce dorea sa atraga clientii, sortul si-l aranjase in asa fel incat sa se deosebeasca de celelalte angajate apoi iesise pe usa cu un zambet iesit din comun pentru a incepe ziua cu bine.
Se intreba si ea de ce lucra aici cand acasa avea tot ce dorea?! Pentru ca ura sa stea pe banii parintilor, ura sa fie populara si ura sa fie ea, deseori isi ascundea indentitatea sau juca cu teatru cu lumea, ii placea sa incerce lucruri noi si sa treaca drept prin viata grea.
Se duse la primul client pe care il avea, impinsa mai mult de barman apoi cu fata ei micuta ii zambise acestuia formal si facuse o plecaciune specifica cafenelei- Unnie, cu ce v-as putea servii astazi? i intrebase pe barbatul din fata ei atat de patruns in ganduri, spera sa o fi auzit caci ii era rusine sa mai repete ceva.

Linistit astepta ca cineva sa vina pentru a putea gura sa-i lase comanda ce in minte o avea sa izvoreasca nastrusnic de pe a sale buze.Privirea curioasa analiza localul pana la cel mai mic detaliu,desingul simplistic ii dadea o imagine clara asupra modului prin care vroiau sa atraga clienti.In propiile ganduri se adanci,purtat lesne de ele,uita de realitatea ce-i facea cu ochiul sa nu cada prada minti ce parca intentionat o facea.Usor stramba din nas,ca un copilas nerabdator isi umfla obrazi,lua telefonul din buzunar,isi privea reflexi bosumflata,dintr-o data cateva rasete isi gasesc libertatea.Era amuzat de modul cum arata,un barbat in toata firea si inca recurgea la asemenea gesturi puerile.
O spranceana se arcui in sus cand un glas feminin ii treversa printre urechi,chicote ii scapa printre buze,nu intelegea exact de ce fata ii spuse unnie,era un barbat,nici prin vis nu arata el ca o femeie.Deranjat? Chiar deloc,munca probabil ca deja ii lua mintile fetei,nici nu e de mirare la cata lume e pe aici,cu siguranta ca si el s-ar fi pierdut in vorbe,incurcat de propia limba.Deoada chipul si-l ridica,o privea din cap pana in picioare,tinuta ei,diferata de a celorlate il facea sa se intrebe pe sine insusi oare de ce? O avea cumva un sef pierdut in pacatul suav ce formele bine evidentiate a-le tinerei iti sareau in ochii.Mana si-o da prin par,nici nu clinti sa o analizeze inca odat,nu tinea de tinuta,nici nu se simtea atras de aerul putin erotic detonat de acest local.
- O cafea daca se poate ,te-as ruga,nu trebuie sa te grabesti.Cu vorbe pline de calm isi comanda ceea ce inima dorea in acel moment sa deguste.Un zambet bland se schita incet pe chipul lui,trasaturile a carei frumusete ii se observa de la o posta nu trecura neobservabile,deja cateva chelnerite suspinau dupa el.Se intoarse putin,doar pentru a le face pe plac,le transmite un sarut in zbor,mai un pic si lesinau,deja sa obisnuit cu astfel de gesturi.Un oftat ii scapa printre buze,intors inapoi la locul lui,coatele si le aseaza pe masa,visatoru capul ii statea sprijint in ambele palme.
Astazi era o zi libera pentru el,se putea bucura de linistea ce o cauta fara neincetare toata saptmana a carei agitatie si-a pus amprenta pe el.Totul o luase razna,a alergat de ici incolo,nici timp sa-si traga rasuflarea nu a avut,caci doar daca putin se oprea parca o crima a comis.

Isi daduse seama ca facuse o greseala, din instinct isi duse mana la gura timida, sperand ca barbatul sa o ierte, era din ce in ce mai obosita si fortata sa faca ceea ce nu-i placea asa de mult.
Ii ascultase comanda acestuia, intelegand mai mult ultimele cuvinte, dorea sa nu se grabeasca? era cumva un apropo ca era prea incompetenta sau ceva asemanator? Desi parea usor distrata si obosita cu siguranta si-ar fi facut treaba foarte bine si ar fi primit nota 10.
Facuse o usoara plecaciune de respect vrand sa isi corecteze greseala de prima data, caci ea era constienta fata de celelalte chelnerite care mai mult veneau drogate la munca sau prinse in depresia ultimei noapte de nebunii cu seful ei pervers. Adevarul era ca ea niciodata nu picase victima, mai mult fugea de la munca decat venea noaptea, era dorita dar nu si primita. In timp ce astepta cafeaua pentru client, ii urmarise plictiseala din ochi, intradevar era extrem de frumos si elegant, inetelegea de ce femeile din local erau putin duse la ora aceeia.
Trezita din visare, luase cafeaua de la colegul lui si i-o aseza acestuia frumos pe masa, aranjand totul pentru usurinta lui:-Comanda e gata Oppa ii spuse oppa pe un ton mai accentuat si totusi dulce.