Try to hate me.

-Sa dau afara pe cineva si sa il omor pe cel care ne-a adus aici, tu? ii raspunse in timp ce privea telefonul si sperand sa reuseasca tot ce zice.
Apoi zambind larg spre ea ca un copil fericit de rezultat , sora lui era bine, avea sa vina la el in vizita ceva timp, ce simtea minunat sa stie asta.
Ii privise mana apoi lantisorul ce statea pe bandaj, se ridicase din pat ducand-se spre ea si punandu-i la gat din nou lantisorul lasand-o cu privelistea minunata a gatului ei lung si fin in contrast cu el.

-Inteleg,raspunse aceasta schitand  din raspunteri un zambet fals,dar izbitor de asemanator celui adevarat.
Sa dea afara pe cineva?Pe cine?De ucis,cred ca se refera la cel care ne-a adus in starea asta,dar chiar in momentul de fata ar trebui sa stau langa sa nu faca ceva  necugetat.Am observat ca el  nu reuseste sa isi controleze furia cand e nervos si de aceea are nevoie de cineva langa el.Dar acum...
Isi ridica privirea inspre el,privindu-l cu minunatii ei irisi hipnotizanti,dupa care ridicandu-se incet din par mergand pana la fereastra.Ii era dor de aerul curat,limpede cat si de scoala si de natura.
-Au spus in cat timp ne vor da drumul de aici?intreba dupa privind spre o veverita care se carata cu viteza intr-un copac deoarece era fugarita de un catel.

-Depinde cum ne vom simti, dar presimt ca maine ne vor elibera din aceasta inchisoare numita spital o spuse razand spre sfarsit ironic, lui nu-i placeau deloc aceste spatii mai ales de recuperare, simtea ca innebuneste ca un len intr-o cusca.
Se duse langa ea privind pe geam si el, inspirase din aerul curat apoi simtise soarele cum ii atingea fata, se dase inalturi, negand acele raze. Vroia acasa sa isi vada cat mai curand sora, sa o stranga in brate si sa fie rasftata atat de bine.
-Poti veni la mine dupa externare, nu ma supar, imi vei cunoaste sora cu ocazia asta ii spuse fetei in timp ce se intinse in pat ca un lenes.

-Da,ar fi minunat adauga ea inca cu privirea atintita afara.Ii era dor de privilestea incantatoare si de aerul proaspat.Dar ceva o facea sa fie ingandurata si stresata.
Ce voi  face cu locul de munca?Daca nu imi continui slujba,nu voi mai avea bani si voi ajunge sa imi pierd si casa.Sper ca maine sa ne-a dea drumul si sa imi incep cat de curand treaba.
Il schita cu coada ochilor pe baiat si zambi plina de emotie.Arata ca un copil moftoros care  era invatat sa fie rasfatat.
Si cand te gandesti ca l-am intalnit in club...Nu pot crede ca am intalnit pe cineva care are simtul umorului si care stie cum sa se comporte.Mi-as dori sa pastram legatura tot timpul.
Deschise geamul incat sa intre aer curat si proaspat in incapere.Incepea sa miroasa prea mult a injectii si pastile,iar lucru asta ii deranja foarte mult simturile.Era o persoana foarte sensibila la miros.Chiar si cel mai mic miros intepator o putea face sa lesine.

Stranutase de cateva ori purtand mirosul ei prin jur apoi analizae cum deschise geamul, iar aerul intrase in incaperea sobra.
Asistentele venisera iar pentru a le face tratamentul, aranjase el cumva cu doctorul si conducerea sa le dea drumul dupa, abia astepta sa isi vada sora din nou, stia ca il va astepta in fata spitalului si il va duce acasa unde il va alinta , avea parte de o ingriijire perfecta nu ca cea din spital iar acest lucru ii grabea recuperarea.
-Esti cumva preocupata de ceva anume? o intrebase pe fata vazand-o cam deprimata si agitata, probabil gandurile o maciunau intr-un fel sau altul.

Cu mainile infipte sub barbie,tanara se gandea la ce va face in continuare.Stia ca va fi mustrata deoarece lipsise prea mult de la munca.Era prea pierduta in gandurile ei,era precum o  o papusa care nu facea nimic decat sa stea nemiscata.
Cu toate ca i se adresase o intrebare,invadata de mii de ganduri si intrebari,aceasta nu fu atenta,insa dupa cateva secunde clipi de vreo cateva ori din ochi mirata.
A...nu,nu ma preocupa nimic.Doar ma gandeam la lumea de afara.Numai pot suporta mult mirosul acesta inchis de pastile si injectii.Am un nas foarte sensibil,ii raspuns fata zambindu-i ducandu-si mainile la spate aplecandu-si usor capul intr-o parte,parul ei atarnand in aer.
Nu s-a intamplat nimic,adauga dupa  indreptandu-se spre pat.
Nu voia sa il  ii mai spuna si asta,ar fi facut ceva in legatura cu asta si nu voia chiar sa fie la mila lui.Era genul de persoana care ii placea sa lupte pentru a trai.

Dase din umeri, nu vroia sa fie indecent sau prea bagaret:-Cum doresti, te rog sa te imbraci ii spuse fetei in timp ce isi luase o camasa pe el si astepta ca o asistenta sa vina cu bagajele lor si foaia de externare.
Se vor recupera acasa mult mai bine, iar sora lui deja trebuia sa il astepte nerabdatoare, nu se mintea, si el era la fel, nu o vazuse de ceva timp si ii era dor de ea.

Dadu din cap afirmativ si pleca in baie sa se scimbe.Nu era chiar atat de nesimtita incat sa se schimbe in fata lui.
Asta sunt eu?Sunt asa de alba si de slabita,nici nu ma mai recunosc.Arat ca un corp care nu ar avea suflet.Insa voi avea timp ca roseala din obraji sa revina in scurt timp.Asta dupa ce imi voi incepe munca.
Se imbraca intr-o rochie alba cu dantele peste tot si iesi din baie inchizand usa dupa.
Cred ca esti foarte nerabdator sa iti veni sora nu?intreba adaugand un zambet pe buzele ei rozalii si mici.
Pana la urma e si normal...

Se imbracase repede, aranjandu-si putin fata slabita si lovita, apoi se uitase la fata cand ii auzise intrebarea- Da, imi este dor de ea, vei vedea ca e o persoana de nota 11. caci nota 10 era prea mica pentru ea.
Cei doi proveneau dintr-o familie buna, cu educatie si stil, invatati cu munca si ambitie, cu o frumusete naturala iesita din comun.
Ii deschise usa fetei, mergand in spatele ei spre iesire, primise telefon din partea ei ca ajunse jos si il astepta, abia astepta sa ajunga acasa si sa uite de momentul tampit si grav totodata din viata lui.
Trecuse de pragul usii vazand-o, frumoasa ca intotdeauna , cu trasaturi fine si perfecte, ochii albastri ce ieseau in relief, pielea alba ca spuma marii pe care o adora, nu ii placeau femeile cu bronz sau altceva, parul lung lasat pe spate care ii dadea o nota feminina, o rochie scurta si stramta, lasata sa ii puna in relief formele frumoase pe care sotul ei le adora cu siguranta, nu se cunoastea ca avea copii, dar ata era sora lui, semana perfect cu fosta lui.
O luase in brate incepand sa zambeasca ca un copil, era asa bine sa o vada iar inca ii venea sa planga:- Ea este Hyana, o prietena am avut impreuna accidentul asta groaznic, te rog du-ma acasa caci mor daca mai stau aici ii spuse surori lui alintat apoi o invitase pe fata sa intre in masina in timp ce el se asezase in fata si o lasase pe ea sa conduca masina caci el nu era in stare.

Cred ca este foarte bucuros ca si-a intalnit sora.Dar are si de ce.Are un aer asa de calm si iti lasa impresia ca este un inger cazut pe pamant.Are o privire asa de fina si calda si pare o persoana de incredere si de treaba.Sunt singura ca Him este foarte fericit ca are o asemenea sora.Dar acum vorbind: Cine nu si-ar dori una ca ea?
Privi in fata din bancheta din spate a masinii si simti ca privirile celor doua se contopira in oglinda de la masina.Isi retrase capul privind in partea opusa,ii era oarecum rusine sa de-a ochii cu ea.
Nu mai spuse ca trecuse de mult de casa ei,ci lasa sa ajunga la casa lor,oricum avea sa se opreasca  la  slujba ei.Nu era in stare sa si-o piarda.

Se instalase inapoi in casa lui primitoare si clasica, se aseza in pat satisfacut de situatia in care era datorita surorii lui blande care acum ii pregatea mancare, in sfarsit nu avea sa ma cutreiere barul si ici fast-food-urile.
Inttrase in baie, dorind sa faca un dus bine meritat asa cu ranile pe care le avea, simtea ca va fi bine, si va trece peste, trebuia sa fie intreg pentru lumea care il iubea si avea nevoie e el.
Isi scuturase parul in apa, aratatand mai bine acum spalat, stia ca prezenta lui trebuia sa fiu una impecabila de fata cu oricine,fie ca era fata sau sora lui.
Se uitase de jur imprejur, gasind in sfarsit hainele lui curate si iesise repede din baie pentru ca ii auzise glasul fin al surori lui cum il striga la masa.
Ii aruncase o privire fetei zambind increzator, nu dorea sa se simta straina de casa sau de el, ii placea compania ei si relatia pe care o formasera i-ar fi fost greu sa se desparta acum-Sora mea gateste perfect deci nu iti fie frica, nu ne va otravi ii afirmase acesteia la ureche nevrand sa il auda cineva, era doar o remarca amuzata.

Zambise amuzata de afirmatia lui si isi duse mana usor la gura acoperindu-si zambetul stralucitor.
Cred ca... o masa copioasa nu va strica.Dupa ma voi duce sa vad ce voi face cu slujba.Sunt sigura ca daca ii explic situatia va intelege,seful.
Zis si facut.Il lua de mana ca si cum l-ar trage dupa ea si intrara in bucatarie.Ramase uluita de delicatesele ce zaceau pe masa inflorata.
-Arata deliciosafirma fata asteptand ca mai intai sa se asez baiatul,dupa care avea sa se aseze si ea.Ar fi fost lipsa de respect ca ea in casa altuia sa se aseze prima.

Inca credea ca e un vis insa stia ca e real, sora lui era aici si tocmai ii gatise o masa buna de care era mandru.
Nu prea gatea el caci nu stia foarte multe despre arta culinara insa ii era pofta de ceva cald facut cu drag doar pentru el.
Se asezase la masa incepand sa manance si stand cu privirea pe cele doua femei, erau atat de diferite si totusi la fel, mereu era inconjurat de feminitate, doar in bar mai gasea barbati cu care putea sta.

Cred ca am mancat si stat destul,in plus nu pot pierde timpul.trebuie sa ma duc la slujba pana nu sunt data afara.
-Um..pai...vreau sa va multumesc pentru minunata ospitalitate cu care m-ati primt,insa de acum trebuie sa ma indrept spre casa mea.Dar,sper ca voi mai avea ocazia sa va vizitez,zambinse aceasta schitand un zambet cald si dulce aplecandu-se usor ridicandu-se de la masa.
Nu putea sa isi permita sa isi piarda slujba.Nu avea unde sa se duca in alta parte.

Ramase putin mirat de atitudinea fetei intelegand motivul ei insa nu dorea sa plece atat de repede, se simtea prost fara ea la masa, se obisuise sa faca parte din familie.-Dar te poti reintoarce adica esti mereu bine primita, nu ai de ce sa ne multumesti ii spuse fetei cu zambetul pe buze ca un pustan si o conduse spre iesire in timp ce sora lui stragea masa.

Se apropie incet de urechea lui si ii sopti cu o voce blanda si calda:Ai o sora minunata.Ma bucur ca va pretuiti si ca va iubiti unul pe altul.
-Pai...e timpul pentru mine sa plec.Voi mai veni,cand o sa am timp.De acum incepe scoala si munca si va fi destul de greu.Dar..ma voi descurca.
Il imbratisa cu drag lipindu-si capul de pieptul lui,luandu-si la revedere.

O luase in brate la randul lui strangand-o tare pentru cateva secunde apoi dandu-i drumul la fel cum o pasarea isi lasa ca puiul sa isi ia zborul cum dorea doar pentru ca il iubea prea mult.
Strambase din nas cand aceasta pasise pragul, ii intelese motivele oricum daca avea nevoie de el mereu va fi aici si o va astepta, devenea prea sentimental deodata si nu-i placea acest sentiment, asa ca ii facu cu mana lasand usa sa isi faca prezenta.

Imi va lipsi mult si sper sa am ocazia sa ma intalnesc din nou cu el.E singurul care m-a inteles si m-a sprijinit.Acum..trebuie sa ma grabesc.Sper doar ca patronul sa nu fie nervos.
Incepu sa isi miste picioarele din ce in ce mai mult ,fugind cu disperare spre restaurant.Zambi si intra cautandu-l pe sef,insa cand dadu de el acesta o lua cu forta ducand-o in bucatarie,incepand sa o certe.
Stia ca avea sa se intample asa,dar nu se astepta ca gandul ei sa devina realitate.Fusese concediata.
Iesi din restaurant cu capul usor plecat ascunzand urmele de lacrimi care ramasesera pe obrajii ei rozalii stergandu-si picaturile de roua ce inca zaceau in ochii eri sticlosi.
Si acum...?Ce voi face?Decise sa se aseze pe o banca innecandu-si amarul.

Inchise usa mergand spre camera lui derutat , sora lui il privea insistent incercand sa vorbeasca cu el mai multe despre familie si sa ii dea anumite indicatii.
Parca vorbele ei rasunau insa treceau pe langa urechea lui, statuse pe ganduri cateva minute apoi isi luase jeaca pe el sarutandu-i fruntea fugitiv si plecand din casa.
Cu sigurata fata nu avea sa fie tratata prea bine de munca si in halul i care plecase nici gand, era inca slabita si aveau amandoi nevoie de odihna, nu o putea lasa singura sa razbata cand stia ca e vina lui pentru ca ea nu se duse la munca.Se uitase in jurul strazii, nedumerit de pe unde se afla, parca parfumul ei prea dulce il conducea inspre directia corecta.

Asta nu se poate.Unde imi voi mai gasi alt loc de munca?E ca si cum as ramane pe strazi.Nu voi putea sa imi intretin taxele scolare.
Se ridica de pe banca lasandu-si parul in adierea vantului fluturandu-l usor dintr-o parte in alta.Nu avea sa ramana pe aceea banca pentru totdeauna.Trebuia sa se gandeasca la ceva.
Isi indrepta picioarele micute si lente spre casa ei.
Ce ar trebui sa fac?se tot intreba aceasta dand cu piciorul in fiecare pietricica care ii zarea in cale.
Ajunse in sfarsit in fata casei ei si privi indurerata.Se simtea asemeni unei persoane singure,care nu ar mai avea motiv sa traiasca.
Pasi nesigura in propria casa avand inca aceea privire indurerata.

Se oprise din alergat strigand cat il tinea puterile-Stai! o spuse fara sa mai stea pe ganduri vazand chipul fetei indreptandu-se spre casa ei, nu putea sa o lase chiar asa, ii privise ochii indurerati de parca stia ca ceva rau se intamplase-Scuze, din cauza mea ti-ai pierdut locul de munca, nu vreau sa par prea nesimtit sau ca mi-ar fi mila de tine doar ca as vrea sa te ajut in ceea ce doresti sa continu fiindca prietenii se ajuta intre ei iar tu ai fost alaturi de mine.. ii spuse acesteia strangand-o in brate parca vrand sa ii simta corpul langa al lui pentru putin timp macar caci ii dorea prezenta si nu stia cum sa o exprime cat mai evident.

Ramase uimita,mai bine zis impietrita de reactia acestuia,insa se bucura nespus de mult sa ii simta caldura corpului lui.Il stranse si ea in brate lasandu-si putin capul pe umarul lui zambind.
-Nu trebuie sa iti asumi vina.Nu a vina ta deloc,nu aveai de unde sa stii ce se intampla.Lucruri ca  astea sa intampla mereu.In plus,nu vreau sa te vad dezamagit,suparat,imi place mai mult partea ta vesela si bucuroas.Vreau sa te am asa mereu,nu trist.
Cat despre locul de munca,voi gasi altul.Stai linistit,dar multumesc de sprijunul acordat.Esti cel mai bunii raspunse aceasta inca tinandu-l in brate,lasand cateva picaturi sa curga din ochii ei mirifici pe fata alba si fina.

Simtise glasul fetei si lacrimile ei reci cazand pe umarul lui, oprivise in ochii zambind copilareste doar pentru a o face sa rada, era speciala in felul ei ii placea asta.
Era si vina lui desi aceasta incerca sa para puternica si sa ii scuze totul dar nu era chiar asa fiindca el era u barbat cu responsabilitate desi parea usor zapacit sau prea copil uneori ori lua totul in bataie de joc.
-Oh, te rog, nu pot sa te las asa , nu mai fii asa fiindca nu merge cu mine, nu mai plange fiindca sunt aici si voi fi mereu ii raspunse fetei strangandu-i mainile in ale lui simtindu-se usor ciudat de ceea ce tocmai spuse fara a-si da seama in total ceea ce gandea sau zicea.

Il privi cu fericire auzindu-i raspunsul.Simtea ca era in al noulea cer.Simtea ca isi gasise rostul pe lume.
Avea din nou acel zambet curat si cald pe fata ei alba si fina.
Iti multumesc ca ma sprijini ,ca imi esti alaturi,dar chiar nu trebuie sa te deranjezi.Voi gasi altceva de lucru.In plus m-am gandit ca ar fi bine sa imi vand casa si sa locuiesc cu chirie,tot undeva pe aici si asa imi voi gasi alt loc de munca si voi plati mai putin.Deci te rog,nu te ingrijora,ii ciripi dansa privindu-l vesela.
Era un zambet adevarat,nu fals,nu scos doar pentru a-l face pe el sa se simta bine.

Zambise cald spre fata lund-o de mana, atat de responsabila era cu ea insa ii placea ca el sa fie cel protector iar ea sa fie cea care tanjea dupa ajutor si sa fie ca o papusa.
O luase de mana mergand cu ea spre casa, nu ar fi lasat-o nicaieri oricand ar fi fost acolo sa o ajute.
-Vom merge amandoi sa gasim asa ceva dar te rog nu te stresa prea mult, ma simt chiar nefolositor ii raspunse cu un glas prefacut de trist.