Try to hate me.

Cred ca ar merge mult mai bine camasa mova nu ?Ar putea merge si la un costum.Dar de ce nu le iei pe amandoua ?Cred ca amandoua iti vor sta foarte bine ii spuse aceasta zambind rezemanadu-se in maini de un cuier plin de haine privindu-l atent.
Cat de bine te poti simti cand esti cu cineva.Oare asta e sentimenul demult uitat?Oare asta inseamna sa te distrezi ?Sa ai  cu cine sa iti impartasesti atat bunele cat si relele?
Privi cu coada ochilui inspre raoinul unde era cele mai frumoase bijuterii,dar decise sau sa priveasca.Nu era o "fana" a acestor obiecte stralucitoare,ii placea sa le priveasca,dar nu avuse ocazia sa incerce.Dar nici ca isi mai dorea asta.
Cred ca pe tine vine bine oriceadauga dupa venind mai aproape de el aratandu-i si o camasa alba spre cenusiu.

Ascultase sfaturile fetei,dand din cap afirmativ si lundu-le pe amandoua apoi le luase si pe cele doua pe care ea le aduse zambindu-i
:-Multumesc, este bine si asa, voi vedea acasa, ti-ai ales vreo bijuterie? o intrebase lund hainele si platind cash imediat apoi privind spre magazinul din fata lor.
El prefera bijuteriile de argint si mai ales cele fine si rafinate, unei femei ii statea mai bine angelica.

Nu e bine.Nu am ales inca nimic,dar nu prea cred ca ar sta  bine pe mine astea.Adica...nu am avut ocazia sa le incerc cu o rochie sau ceva mai elegant.
-Da,mi-am ales,adica..nu..la naiba,ce fac?Ma dau singura de gol?Ce rost mai are sa ascund?
Nu am luat nimic.Nu iubesc atat de mult bijuteriile.
Bine,asta a parut ca un raspuns rece din partea ei,dar  daca i-ar fi zis ca nu voia sa ia nicio biuterie din cauza ca nu avusese una pana acum,el ar fi facut destule incat sa o convinga sa i-a.
E mai bine asa.Sper doar sa nu isi de-a seama ce zic eu defapt.
Il privi cu ochii ei angelici si cu mainile incrucisata afisa zambetul ei delicat si dulce.

Se uitase printre vitrine alegand ceva cu adevarat frumos care ii atrase atentia, fiindca avea un simt estetic dezvoltat.
Intrase in magazin, spunandu-i vanzatoarei sa ii dea ceea ce dorise apoi venise foarte fericit la fata aratandu-i ce ii luase:- Poftim, asta este pentru tine, m-am gandit ca iti va veni minunat cu acestea spune ii intinse un lantisor de aur alb, in forma de aripi si pietricele fine de diamant ce incantau simplitatea si libertatea, rebelitatea cu care fata se asemana, iubitei lui i-ar fi luat tot ceva de genu insa pe ea o caracterizau angelitatea, supunerea si fragilitatea.
Il puse la gat, lundu-i sacosele cu hainele si ducandu-le pre masina, doar nu avea sa o lase sa care ceva, asa nesimtit nu era.

Isi privi lantisorul auriu primit cu drag zambind cu toata inima.E minunat!E foarte frumos.Se pare ca l-a ales exact dupa cum sunt  eu,adica aleg sa fac totul de capul meu,mai rebela.Este minunat.
Iti multumes mult pentru toate.Este prima data cand cineva  face toate aceste lucruri pentru mine.Nu stiu cum ma voi revansaspuse aceasta venind spre el si luandu-l in brate.
Il considera deja cel mai aproape prieten al ei,cu toate ca trecuse aproape o saptamana de cand se cunoasteau.Incepuse sa tina la el si la faptul ca stia cum sa se comporte.
Ii veni sa planga de fericire,insa isi abtinu lacrimile,ochii ei aratand acum ca doua cristale inlacrimate.Acum toata inima ei zambea de fericire.Nu mai fusese demult fericita,iar acum el o facuse sa fie.

Ramase usor mirat de reactia fetei, ii parea bine pentru ca o facea fericita, era ca 2 in 1 totul.
O imbratisase zambitor la randul lui, intelegand bucuria fetei.
- Nu ai pentru ce, ma bucur sa te vad mai fericita, nu iti sta bine dura spuse prin doua cornite ironic apoi plecand spre masina cu ea, cu gandul de a se duce acasa si a comanda ceva de la fast food ori de la catering direct acasa, ii era foame si ei ii era la fel dupa cate credea el.

Si eu,si eu ma bucur ca il vad ca zambeste.Ma bucur ca nu il vad prin cluburi,ma bucur ca e langa mine.Ma bucur ca parca acum e din el,desi nu stiam cum  era inainte.Cred ca socul acela l-a facut asa,dar il voi indrepta cu timpul si il voi ajuta sa treaca peste .
Crezi ?intreba aceasta deodata privindu-l exact in ochii lui minunati ce te duceau cu gandul departe,numai cat ii priveai,crezi ca ar fi bine sa dau aceasta masca jos si sa redevin cea care eram?De cand am ramas singura,am inceput sa ma comport ciudat.
Am renuntat in a mai crede in lume,am devenit rece si inchisa in mine si asa am supravietuit.Dar crezi ca de acum e timpul sa  arunc aceasta masca?

Intelesese nevoia fetei, o sustinea acum, ii stia gesturile si parerile mai nou.
Se urcase in masina dand drumul la muzica si ascultand putin linistea apoi se uitase la ea:- Nu ai nevoie de masca, asta esti tu indiferent de starea ta, adevarata tu esti cea care reactioneaza, nu iti poti impune ceva ce este patologic ii raspunse clar si intelegator, ca de la frate la sora, pshilog la elev, sau cum dorea ea sa ia aceasta parte.

Poate are dreptate...Inchizandu-ma in mine atata timp,tinand toata tristetea,suparararea,lasitatea,orice sentiment ce ma cuprindea,m-a facut sa ma schimb.Sa devin rece si plina de ura,
Dar,dar poate cu ajutorul lui voi reusi sa scap de aceast intuneric din inima mea.Poate el e cheia ce va deschida usa din sufletul meu.Poate...poate..si totusi,poate sper spre mult.
-Multumescfu tot ce mai spuse si isi sprijini capul in mana dreapta lasandu-se usor pe portiera masinii,simtind cum unele versuri ale melodiei o cuprindeau cu totul.
Inchise ochii pe moment,parca simtind mesajul care vrea sa il trasmita versurile si ofta in sinea ei.

-Unde te las? Adica acasa? Sau unde? o intrebase pe fata conducand serios si atent nu cumva sa faca vreun accident.
Era patruns de melodie, si totusi obosit parca dependenta de bautura tare si jocurile il faceau sa indrepte volanul si mintea spre acea directie.
Privise in gol usor, apoi ca un deja-vu vazuse cum masina din stanga lui ii luase din plin masina si simtise gustul metalic de sange, iar ultima imagine fusese a fetei de lnga el deja lovita, cu aripile lantisorului rupte de fire de sange.
Massin lor tocmai fusese rasturnata de un tir de tonaj mai mic, cum se putea asa ceva tocmai acum?!

Pentru un moment,niciunul dintre ei nu ar fi crezut a se putea intampla o asemenea tragedie.Cum de se intamplase chiar acum?
Cei doi erau prinsi sub fiarele reci si grele ale masinii spulberate.Erau in viata,insa in stare destul de grava.
Intuitia si cugetul acesteia,ii trezi in corpul si in mintea sa,dorinta de a fi inca in viata.Deschise ochii si cu mare greu,plina de vanatai si de rani adanci,abia reusi sa iasa de sub masina.

Ghinionul lor era ca prin aceea parte a strazii nu erau oameni care sa circule.Si nici oamenii care erau in urma in masini nu s-a deranjat sa vada daca e cineva bine sau nu.Isi trase aerul pentru cateva secunde si se apleca si il scoase si pe el
Incepea sa rasufle din ce in ce mai greu,simtea ca fiecare gura de aer luata era ultima.
Nu acum!Nu inca!Nu e timpul!Trebuie sa traiasca,sa inteleaga ca viata aceasta trebuie traita,nu irosita.Nu il voi lasa sa moara.Nu in fata mea.
Il ridica pe un umar si abia mergand,pasea incet lasand in urma dare de sange . Insa norocul lor era ca accidentul se intamplase sa fie prin apropierea spitalului.
Lesina insa,exact cand ajunse acolo amandoi cazand jos ca morti.

Se trezise la spital, intr-un pat alb cu pereti albi, fara nimc interesant, nu stia unde este si de ce?!
Se simtea ca la nebuni chiar, apoi intoarse capul dintr-o parte in alta simtind miscare in jurul lui, si venindu-i sa urle de durerea pe care o simtea in el.
Scancise putin apoi inchise ochii, obosise atat de repede nu isi venea a crede, auzea tot felul de voci dar nu le baga in seama, erau prea stresante pentru el la ora aceea.

Spre deosebire de el,fata inca nu isi revenise.Depuse un efort destul de mare,incat sa il care pana la spital cu toate ranile ce le avea.
Era invatata sa munceasca si sa care greutati,insa asta se pare ca pusese capac.
Intinsa si ea pe un pat al spitalul si acoperita pana la gat cu o patura alba,aceasta era inca incostienta.Impactul fusese prea mare pentru ca ea sa fie constienta.Ceea ce o ajutase fusese vointa ei.
Picaturile curgea una dupa alta usor din petfuzie inspre corpul ei.Acum acel zambet cald si dulce dispruse fiind inlocuit cu aceea tacere care parca parea vesnica.
Chiar si lantisorul primit acum era rupt intr-o parte lasand doar jumatatea  ce ramase patata usor de sangele ce ii curse de la gura.
Nu parea ca avea viata,desi ea inca traia.Parea ca era o mumie ce nu era inca mumificata

Ametise in pat incercand sa zica ceva, asistentele spuneau tot felul de propozitii greu de inteles de el, apoi isi ridica pleopele grele si le injura putn mai tare.
Traia si el cat putea, si nu intelegea ce se intampla, se uitase dupa ele cum il ingrijeau si ii faceau injectii, asta ii aducea un disper mare.
Abia cand vazuse colega de camera, anume fata cunoscuta, isi aduse aminte de incident ca un vis in viata lui, cum putuse sa faca acel accident atat de grav, nici acum nu intelegea cum se putuse asa ceva.
Disperat si rusinat de situatie ceruse niste apa, se privise in oglinda si isi vazuse fata vanata, cu copci, coaste fisurate si rani, taieturi, parca era altul, si totusi fata nu parea asa distrusa ca el, frumusetea ei era aproape neatinsa, macar el sa fie un cadavru.

Inainte ca asistentele sa plece se uitara putin la fata ce zacea pe patul de spital si ii marisera numarul de picaturi de la perfuzie.
Poate fata ei angelica nu patise nimic,insa nu puteai spune acelasi lucru si despre capul ei, piciorul stang si mana dreapta.Ambele erau rupte si avea destule taieturi pe corp  care ii fusese acoperite cu mii de bandaje.
Doctorii credeau ca fata nu avea sa isi mai revina.Era ca si cum ar fi fost in coma.Lovitura la cap fusese destul de puternica,iar pentru ca ea sa isi revina intr0un timp asa scurt,necesita o minune.Dar care sa fie aia?
Zacea intinsa pe pat asemeni unui inger cazut in portile iadului,asemeni un inger ce nu mai avea puterea de a se ridica si a zbura.

Is bause paharul cu apa, si lundu-si pastilele pe care asistentele i le dadea cu forta mai mult dar nu avea voie sa se enerveze acum.
Se uitase din nou in oglinda, obsedat fiind de aspectul lui incercase sa grabeasca cicatrizarea ranilor si sa fie mai uman.
Se uitase spre fata apropiindu-se cu greu de patul ei sprijindu-se de un scaun, ii privise ranile si se considera vinovat, ar fi putut sa o omoare cu totul, el nu era nimeni pentru a lu viata cuiva.
Ceruse medicilor sa ii refaca in scurt timp, si sa le dea tratamentele cele mai bune si doctorii cei mai specializati, banii nu contau pentru el, in schimb sanatatea lor conta cel mai mult.
-Hyana.. ii spuse numele uitadu-se spre ea de parca i-ar vorbi dar mai mult isi cerea scuze, avea sa il bage in puscarie pe tipul cu pricina.

Simtea ca o voce calda ,dar aproape imposibil de auzit ii gadilea urechile.Era o voce asemeni unei privighetori care isi incepea cantecul.
Isi deschise ochii,incet clipind de cateva ori,arucand priviri ba in stanga ba in dreapta,de parca ar fi fost  in transa.
Ce este locul asta?Unde ma aflu?Unde e Him?

Ii veni a plange cand se vazu singura,dar o mana calda ii atinse crestetul capului.Ii intoarse privirea spre persoana respectiva si in fata ei era chiar Him.
Ii privi cu acelasi zambet cald si dulce oprindu-si cateva lacrimi care coborau incet pe obrajii dansei.
Multumesc lui Dumnezeu ca e in regula.Iti multumesc ca e langa mine.Ma bucur ca nu s-a intamplat altceva si mai rau.
Incerca sa isi ridice mana dreapta sa ii mangaie fata,insa simti ca cineva parca i-ar fi bagat un cutit in ea.Nu era refacuta total.Ridica cealalta mana ducand-o pe fata lui mangaind-o.
-Nu ma mai speria  niciodata asa,bine?zise aceasta facand o moaca de catelus care isi implora stapanul sa se joace cu el.

Zambise larg la auzirea vocii sale slabite, cu siguranta nu avea sa faca iar vreo prostie altfel s-ar fi batut singur.-Normal ca nu, stai linistita.
Era bucuros sa o vada ca e bine, ii sarutase scurt fruntea lasand-o sa se odihneasca si sa nu se sperie de halul in care era apoi se asezase inapoi in patul lui pentru odihna gandindu-se la tot felul de presupuneri si totusi nu stia cum sa se refaca mai bine cat mai repede.

Zambise bucuroasa sa auda asta,dupa  care ii inchise ochii linistita.Era  foarte fericita ca el era in viata.Asta si voia.Voia sa ii arate in continuare sensul vietii,bucuria de a trai viata pas cu pas si nu viata pe care o vedea el,sentimenul acela de vinovatie care ii sfasia inima.
Dupa cateva ore de somn bine meritat si dulce,Hyana isi deschise ochii.Privi insa mai intai sa vada daca el era acolo.Si da,inca era.
Se aseza in sezut pe marginea patului privind in gol.
Dar gandul ca era sa murim ma cam deranjeaza.Cum de s-a intamplat asta?Cu cateva clipe inainte nu parea niciun pericol si dupa asta..Cred ca ar trebui sa las asta la o parte si sa vad ce face.

Adormise in cele din urma visand tot felul de idei si conceptii idioate.
Apoi brusc isi revenise, deschizand ochii si simtind acum unei asistente care ii facea tratamentul.
O injurase de cateva ori usor caci asta era munca ei apoi o salutase dulce pe fata-Hei, cand te simti in stare sa te ridici sa imi amintesti ceva ii spuse pe un ton de ametit si apatic apoi cascase privind perfuziile, se tot gandea cum putea sa il bage in inchisoare pe faptas asta daca nu era deja mort, caci ar fi murit de mainile lui cu siguranta, el asa era, un bataus de mic.

-a DA, asta este al tau adica iti apartine ii aratase lantisorul rupt, dandui-l inapoi, era al ei si asa vroia sa ramana pe vecie.
Il putea repara in cateva minute insa trebuiau amandoi sa se odihneasca, simtea ca trebuie sa aiba grija de ea, sa o sustina in tot ce putea, ea era pe primul plan acum si nu stia cum se facea toata treaba.
Totul il luase pe neasteptate dar nu regreta nimic, asta era.

-Multumesczise aceasta lasand usor capul plecat abtinandu-se sa nu planga.In ultimii ani nu era asa plangacioasa,dar de cand s-a intalnit cu Him,a inceput sa cunoasca viata si sa aiba si sentimente.
-Iti multumesc din nou,voi avea gria sa ma revansez de tine ii spuse aceasta printre cateva lacrimi cazute din ochii angelici prinzandu-l in brate.
Doamne,daca asta e un vis nu ma trezi din el!Daca asta e realitate lasa-o neschimbata!Daca asta sunt eu,atunci asa voi fi mereu.
Il stranse destul de tare in brate,de parca nu ar fi vrut sa ii de-a drumul,desi trebuia,.Nu era refacut complet si asta l-ar fi deranjat putin.Insa ea nu voia,voia sa ii simta in continuarea caldura corpului lui.
Insa aceasta nu realiza ca cu fiecare clipa petrecuta langa el,incepea sa fie cat mai aproape de el.

O imbratisase la randul lui cam stangaci, si zambise lin spre ea.:-Nu  ai de ce sa imi multumesti, de asta sunt aici. ii raspunse fetei incurajand-o.
Ii dase drumul usor, tinand-o de mana si asezand-o inapoi in pat, trebuia sa se refaca mai repede, asta era planului lui, apoi nici el nu stia ce sa mai faca.
Telefonul lui era pe jumatate distrus, noroc ca era de calitatea buna si inca putea vorbii la el pentru a vorbi cu avocatul, doctorul si pe acasa, sora lui era ingrijorata, aflase din ziar de accident.
Isi iubea sora mai mult ca pe el, o stia bine acolo departe insa asta era, decat langa el sa fie ranita, fiindca orice sau oricine statea langa el mai mult de cateva ore trebuia sa pateasca ceva si ii era frica.

Zambi la randul ei multumita,privindu-si din nou lantisorul.Voia sa si-l puna din nou la gat,ce conta ce era putin lovit,voia doar sail poarte.Insa cu o mana  care nu era inca refecuta,i-ar fi fost greu sa faca asta,asa ca ofta in sinea ei,lasand acel zambet cald si dulce sa ii acopere intreaga fata.
Slujba mea...Sper sa nu ma fi dat afara de acolo.E singurul loc de unde mi-as putea castiga banii.Si trebuie sa ma intorc cat mai repede.Pe luna asta nu mai am decat cativa bani care trebuie sa ii ajunga pana la urmatorul salar.
O liniste sumbra se asternuse in camera de spital.Erau doar cei doi fiecare privind in partea lui.Hyana decise sa rupa linistea aia apasatoare.
-Si..zise aceasta privind intr-o parte,dupa ce vom iesi ce ai de gand sa faci?adauga dupa ridicandu-si usor capul in partea lui.