Cred ca nu am nicio sansa sa ma impotrivesc nu?Dar..ce e cu sentimentul asta pe care il am.E de cateva zile.E din cauza ca el e prea bun cu mine?Ma simt de parca mereu as pluti pe un nor invizibil,de parca nu as pasi cu micile mele picioare,ci de parca as levita.Oare asta inseamna cuvantul"prietenie"?Oare am gasit in sfarsit pe cineva care sa imi inteleaga situatia,care sa fie aproape de mine si sa ma sprijine mereu,si la bine si la rau?Cred ca el e raspunsul tuturor intrebarilor mele.
Il privi schitand un zambet cald si dulce pe fetisoara ei alba ca laptele strangandu-i mana in a ei mai tare.Nu voia sa se desparta de aceea mana rece,dar oarecum care inspira caldura interna.
Multumessc,apreciez mult faptul ca ma ajutiraspunse aceasta pe un glas incet si calm lasandu-si capul plecat pe umarul acestuia inaintand cu pasi inceti si lenti.
Nu voi uita niciodata ceea ce faci pentru mine.